Bătălia de la Leipzig

Bătălia de la Leipzig, supranumită Bătălia Națiunilor, a fost cea mai mare confruntare militară din Războaiele Napoleoniene, opunând armatele celei de-a șasea coaliții armatelor conduse de Napoleon I. Armata Coaliției era formată din prusaci, austrieci, ruși, suedezi și, începând cu 18 octombrie 1813, din saxoni, care, deși inițial aliați ai francezilor, au întors armele. Comandantul corpului de legătură a fost generalul sibian Ignác Gyulay. De partea cealaltă, armata franco-aliată era formată din francezi, polonezi, italieni. Cele trei zile de lupte s-au încheiat cu victoria decisivă a Coaliției, Napoleon văzându-se obligat să se retragă în Franța. Pe lângă cei aproape 70.000 de morți, răniți, dispăruți și prizonieri, francezii l-au pierdut și pe prințul polonez Poniatowski, Mareșal al Franței. Coaliția a pierdut la rândul său un număr mare de oameni, dar victoria sa a fost incontestabilă.