Caracal

Caracalul, numit și râs de pustiu, râs de deșert sau râs al stepelor, este o felidă de mărime medie originară din Africa, Orientul Mijlociu, Asia Centrală și zonele aride ale Pakistanului și nord-vestului Indiei. Este caracterizat de o constituție robustă, picioare lungi, o față scurtă, urechi lungi cu ciuf și dinți canini lungi. Blana sa este uniform roșcată cu o tentă alutacee sau nisipie, în timp ce părțile ventrale sunt mai deschise la culoare și adesea cu semne roșcate mici. Atinge 40–50 cm în înălțime până la greabăn și cântărește 8–19 kg. A fost descris științific pentru prima oară de către naturalistul german Johann Christian Daniel von Schreber⁠ în anul 1776. Trei subspecii sunt recunoscute.

De obicei nocturn, caracalul este greu de observat și foarte discret. Este teritorial și trăiește în principal singur sau în perechi.