Steaua lui David

Steaua lui David, cu denumirea ebraică מגן דוד, transcris Maghen David, Maggen David sau Magen David care înseamnă "Scutul lui David", este o hexagramă alcătuită din două triunghiuri echilaterale, folosită ca simbol al evreilor și ca element emblematic la decorarea sinagogilor.

Apariția acestui simbol în iudaism nu este clară, deoarece el nu este prezent în Biblia ebraică, în Talmud sau în vreo altă sursă iudaică antică.Deși în Israel s-au găsit reprezentări ale stelei în șase colțuri, care datau din secolul VII î.e.n., prima folosire oficială a stelei lui David a avut loc la Praga, în 1354, când Carol al IV-lea, împăratul Sfântului Imperiului Roman de națiune germană le-a dat evreilor dreptul de a avea propriul lor steag. Evreii au pus pe el un simbol Magen David.