Zidul lui Antoninus

Zidul lui Antoninus a fost o fortificație din piatră și turbă, construitǎ de Imperiul roman între anii 142-144 d.Hr., în timpul domniei lui Antoninus în Scoția de astăzi, pentru a proteja Britannia de atacurile picților și ale caledonienilor. Este situat la 160 km nord de Zidul lui Hadrian, care fusese construit mai înainte, pe timpul lui Hadrian. Are o lungime de 63 km, lățimea de 5 m, iar înalțimea de 3-4 metri. Zidul avea 26 forturi de observare.

Făcea parte din limes, granița fortificată a Imperiului roman, care străbătea toată Europa până la Marea Neagră și ajungea și până în Asia Mică și Orientul Apropiat.